Prietenul meu, calculatorul

PC-ul pe care inca mai scriu aceste randuri, a ajuns la "final de cariera". In curand ne vom desparti. Este configuratia cea mai longegiva din cate am avut.
Lucram impreuna de mai bine de 3 ani. Acum se pregateste sa gaseasca un nou proprietar. Si totusi, sa nu va imaginati ca acest PC este depasit. Nici pe departe... Este o configuratie inca foarte puternica, ideala pentru editare foto-video, grafica 3D si de ce nu, jocuri. Raportul pret-putere de calcul il face o congiguratie foarte dorita. De aceea sunt deja in "tratative" cu cativa potentiali cumparatori.


Vorbim despre urmatoarea configurarie PC:
Procesor I7 3930K + Cooler Noctua NH-D14
Placa de baza ASUS P9X79 Deluxe Wi-Fi
Memorie 16GB (4X4GB) DDR3 G-Skill Ripjaws - Quad Channel
Sursa modulara Corsair Professional HX750W
Carcasa CoolerMaster HAF922

Ofer cadou o placa video SAPPHIRE 5770 Vapor-X

Pret 4000 lei.

Atentie, configuratia nu contine HDD, SSD sau unitate optica. Fiecare e liber sa si-l echipeze cum doreste. Sunt sigur ca ce-l care il va cumpara, va sti ce sa faca cu el.

Toate componentele se afla in stare perfecta de functionare. PC-ul a avut parte de curatari de praf odata la 2-3 luni. Da, intr-adevar, configuratia PC de mai sus este una inca foarte puternica. Poate va intrebati de ce am scos-o la vanzare. Simplu. In urmatoarea perioada ma pregatesc pentru editare video la rezolutie 4k in format RAW. Fisiere video cu un bitrate mediu 1.8Gb.s si care pot ajunge pana la 2.4Gb/s vor solicita din plin cam orice configuratie PC in dinponibila in acest moment. Ca un entuziast ce sunt, am hotarat sa trec pe o platforma noua, echipata pana in dinti cu procesor puternic, multa memorie RAM si SSD de foarte mare viteza.

Despre noul meu PC, configurat special pentru editare video extrema, voi da mai multe detalii in urmatorul articol.

Eram foarte multumit de calculatorul meu, pentru ca ii gasisem utilitate. Puteam sa fac animatie 3D asa cum mi-am dorit, descoperisem si programarea in Pascal, iar jocurile vremii rulau impecabil pe calculatorul meu.
Pasionat fiind acum de calculatoare, ajung si la expozitia anuala de tehnica IT care se tinea in orasul nostru in fiecare toamna. Cum calculatoarele erau o raritate pe vremea aceea, acolo, in cadrul expozitiei, aveai ocazia sa vezi lucruri extrem de interesante, prezentate de cele cateva firme de profil din oras. Pe majoritatea calcolatoarelor din expozitie rulau diverse aplicatii, in special jocuri. Fata de calculatorul meu, cele din expozitie, aveau ceva in plus: boxe! Evident, boxele erau conectate la o placa de sunet, componenta pe care eu n-o aveam in calculator. Si calculatorul meu scotea sunete, dar nu prin placa de sunet ci prin PC SPEAKER. Atunci a fost prima data cand am vazut cum arata componentele unul calculator, printre care placa de sunet.
Pana in acel moment nu-i simtisem lipsa placii de sunet, dar de atunci gandul mi-a ramas la ea. Trebuia sa imi achizitionez si eu una. In urmatoarele 2 saptamani facusem rost de bani pentru placa de sunet. Prima placa de sunet, un CREATIVE SOUNDBLASTER a costat 80 de marci.
Impreuna cu fostul meu coleg, am indraznit sa desfacem suruburile, sa dam laoparte capacul carcasei si sa montam placa in calculator.
A fost prima data cand am vazut cum cum arata pe interior calculatorul meu. Am vazut placa de baza, placa video, memoria RAM, harddisk-ul, sursa. Desi emotiile au fost mari, n-a fost greu sa ne dam seama unde trebuie sa introducem placa de sunet. Fara sa mai inchidem carcasa, am pornit calculatorul cu emotii maxime. Am introdus disketa de instalare, am instalat driverul si am dat restartat. Totul a decurs perfect. Singura modalitate de a testa sunetul, era sa intru intr-un joc sau in Windows. Am preferat prima varianta. Nu mai stiu ce joc am pornit, dar bucuria a fost imensa atunci cand in casti a inceput sa cante muzica. Amandoi am respirat usurati. Nu am stricat nimic. Instalarea a decurs ca la carte. Dintr-o data, jocurile au capatat o noua dimensiune.
Peste cateva luni, cand am inceput sa fac si muzica pe calculator in programul FASTTRACKER, mi-am dat seama ca placa de sunet este mono. N-am dar prea mare importanta acestui detaliu, oricum nu aveam un sistem de boxe performant. Era suficient ca aveam sunet. Calculatorul meu era complet

Inca din primele zile ale clasei a 9-a, am fost anuntati in legatura cu materia pe care o aveam de parcurs in acel an. La informatica aveam vreo 3 materii. Una dintre ele era programarea. In cadrul cursurilor de programare, urma sa studiem limbajul PASCAL. In prima saptamana ni s-a facut doar o introducere teoretica in Pascal. Spre norocul meu, fostul meu coleg, care era acum la alt liceu, facuse deja rost de programul Pascal. Asa ca eu il aveam deja instalat din a 2-a sau a 3-a zi de scoala.
Intr-o zi, intalnesc un vecin, student la Politehnica, care stia ca am calculator. Ma intreaba daca nu pot sa-l las sa-si faca o tema pe calculatorul intr-un "anumit program, Pascal"; el nu stia ca auzisem si eu de Pascal si ca il aveam deja instalat pe calculator. Raspunsul meu a fost afirmativ, asa ca urma sa ne vedem seara la mine.
Se face seara, vine omul, cu manual, caiet, creion si disketa. Il poftesc in fata calculaotrului si incepe treaba. Avea de transcris pe calculator un program de pe caiet, ce i-a fost dictat la cursuri. Toata treaba a durat vreo 2 ore, timp in care eu am stat in spatele lui sa vad ce face. Cand a terminat, dupa ce a copiat pe disketa, l-am rugat sa-mi lase pascalul deschis cu programul lui cu tot.
Dupa ce a plecat, m-am asezat eu in fata calculatorului si am inceput sa fac mici modificari la codul sursa al programului lui. Am ramas lipit de scaun pana pe la 4 dimineata, descoperind nenumarate lucruri. Era prima data cand aveam de-a face cu programarea. In zilele care au urmat pascal-ul era singura aplicatie in care imi petreceam vremea. Descoperisem initierea modului grafic, asa ca majoritatea programelor pe care le faceam aveau ca rezultat o animatie. In urmatoarele 6 luni, am invatat despre pascal cam tot ce se invata atunci in liceu. Ce am invatat peste, am considerat ca fiind "bonus". Prin clasa a 10-a am reusit sa aduc in Pascal grafica 3D. Pana la finalul liceului, am lucrat la o alicatie asemenatoare cu 3D Studio. De fapt era un editor 3D de obiecte primitive: prisma, cub, tor, n-gon, sfera, tor, cilindru, con, si obiecte de rotatie, carora le puteam aplica functii de translatie, scalare, rotatie.
Atunci cand am prezentat programul la care lucram profesorului de informatica, acesta a spus ca nu are rost sa imi mai bat capul cu ce au facut altii inaintea mea. Se pare ca omul nu a inteles despre ce e vorba si ca si-a gresit cariera, devenind profesor de informatica.
Pascal si 3D Studio au fost principalele aplicatii pe care le-am studiat in urmatorii 4-5 ani.

Septembrie 1994. Eram in clasa a 9-a. Primele zile de liceu... Eram la clasa de informatica. Spre marea mea surprindere, nici unul din noii mei colegi nu aveau un calculator acasa.
Eu aveam calculator deja de mai bine de 9 luni. Eram familiarizat cu sistemul de operare MS-DOS. Formatam aprope saptamanal HDD-ul, si reinstalam totul de la 0, jocuri, si diverse programe, devirusam daca era cazul.
La scoala eram anuntati de profesoara de informatica, ca in curand vom incepe sa studiem un limbajul de programare Pascal. Nu stiam ce inseamna limbaj de programare si nici presupune acest lucru asa ca nu i-am dat prea mare importanta. Visam in continuare sa fac grafica 3D si animatie.
Intr-una din zile, intamplator nimeresc o emisiunde de IT pe un program de televiziune nemtesc. Printre altele, au prezentat un program de grafica si animatie 3D de care nu mai auzisem pana atunci: 3D Studio. Am inceput sa ma interesez de acest program, in cercul destul de restrans, pe vremea aceea, de prieteni "calculatoristi", si in scurt timp l-am primit de la fostul meu coleg pe vreo 12 diskete. Era 3D Studio R3 pentru MS-DOS. Instalarea a decurs fara probleme pe calculatorul meu. Prima impresie a fost putin sub asteptari. Era cam complicat. Pana in acel moment, am crezut ca grafica si animatia 3D se pot face mai usor. Interfata stufoasa mi-a dat ceva batai de cap. Mi-a luat cateva saptamani sa ma obisnuiesc cu ea. Era din ce in ce mai clar: 3D Studio era programul de grafica si animatie 3D pe care il cautam de cand am primit computerul. Am invatat sa creez si sa modific obiecte, sa folosesc luminile de diferite tipuri, sa creez si sa editez materiale. La vreo luna am reusit sa fac si prima animatie. In fiecare zi invatam lucruri noi in 3D Studio. In acelasi timp intelegeam tot mai mult si care sunt limitele calculatorului meu. 3D Studio R3 rula binisor pe un procesor 486 SX si pe 4 Mb RAM in modul de editare. Randarea obiectelor dura mai mult sau mai putin in functie de complexitatea lor. Scenele mai complexe solicitau procesorul si depaseau cu mult memoria calculatorului de numai 4 Mb. Stateam uneori pana la jumatate de ora pentru randarea unei singure imagini. Pentru animatii de cateva zeci de secunde, lasam calculatorul sa randeze toata noaptea; ma mai trezeam din cand in cand sa vad daca a terminat treaba sa daca totul decurge normal. Am inteles ca un procesor mai mare si mai multa memorie ar scurta considerabil timpul de randare.
Cam de pe atunci dateaza si primele ganduri de upgrade.
La fel ca si Corel Draw, 3D Studio nu a mai lipsit de pe nici un calculator pe care l-am avut.

Visul meu, inca de inainte de a avea calculator, era sa fac grafica, grafica 3d. Nu stiam cu ce se mananca. In primele luni de la achizitia calculatorului, desenam in paint. Ne stiind de existenta unor programe specializate de grafica, nu imi dadeam seama cum se pot face in paint animatii 3D si efecte speciale.
Am intors paint-ul pe toate partile, si ne gasind o modalitate de a face ceea ce imi propusesem initial, am inceput treptat sa-mi pierd speranta ca voi reusi. Asta pana la vacanta de primavara (1994), cand, colegul meu a venit la mine, cu ziarul local de mica publicitate, si mi-a aratat un anunt. Printre altele, anuntul respectiv continea cuvintele "corel draw", "program de grafica". Imediat am pus mana pe telefon si am cerut informatii suplimentare. Am intrebat daca programul "poate face animatie 3D". Raspunsul a fost afirmativ si bucuria mea maxima.
Am facut rost de banii necesari pentru achizitionarea programului si am plecat impreuna cu, colegu' meu, pe jos, spre adresa indicata prin telefon.
Am ajuns acolo, ne-a invitat omul in casa si am asteptat sa ne copieze programul pe diskete. In tot acest timp, intrebam detalii despre program si constant primeam asigurari ca este exact ceea ce cautam.
Nu mai stiu exact cat a costat, nu mai stiu nici pe cate diskete a incaput. Am plecat de acolo, in mare viteza catre casa. Imediat ce am ajuns, ne-am apucat de instalare si... eroare!!! Una dintre diskete era stricata. Cum deja era prea tarziu, am hotarat sa mergem in ziua urmatoare, pentru o copie a discului defect.
A doua zi eram la usa omului. Am primit o alta disketa, am venit repede acasa si ne-am apucat de instalare. De data asta instalarea s-a efectuat cu succes. Am "executat" programul si... baloane colorate. Eram in Corel DRAW 4 pe al meu 486 SX cu 4 Mb RAM si mergea... bine. L-am butonat toata ziua in speranta ca voi gasi o modalitate de a face repede o animatie 3D, dar fara succes. Am inteles ca e vorba de un program de desen, mult mai bun decat paint, dar nici pe departe nu era ceea ce cautam. Se puteau face ceva animatii simple in Corel Show, dar nicidecum, animatiile 3D si efectele speciale la care visam. Zilele care au urmat am descoperit tot mai multe functii in Corel. Printre cele mai interesante era functia de extrudare, cu ajutorul careia puteam crea obiecte 3D, si le putem lumina din diferite puncte. Tin minte ca in functie de complexitatea obiectului stateam mai mult sau mai putin pentru generarea rezultatului final. Uneori stateam minute in sir in asteptarea rezultatului cu o clepsidra care se tot invartea pe ecran. Incet-incet m-am deprins cu functiile de baza din Corel si am inteles avantajele graficii vectoriale. Cand vroiam sa "mazgalesc" ceva, nu mai intram in paint, ci in Corel. Desi nu faceam mare lucru in el, Corel Draw n-a mai lipsit de atunci de pe calculatorul meu.
Cam asa a decurs intalnirea cu primul program de grafica "adevarat" - Corel Draw.

Dupa cum am spus, colegul meu avea calculator de mai bine de un an inaintea mea. El avea un 386-DX 25 MHz cu 8 Mb RAM, 2 HDD-uri, unul de 80 si celalalt de 120 Mb, FDD 1.44 Mb de 3.5" si FDD 1.2Mb de 5.25". Nici unul dintre noi nu stia exact care este diferenta intre cele 2 calculatoare. Evident, inainte de toate, era o diferenta de aspect. Apoi, el avea 2 HDD-uri care insumate aveau o capacitate mai mica decat al meu: 200 vs 211 Mb. El avea 2 unitati floppy: 1.44Mb/3.5" si 1.2Mb/5.25, eu aveam doar 1.44Mb. El avea 8 Mb RAM eu aveam 4 Mb RAM.
Abia cand am instalat si la mine jocurile Wolfenstein si Retal, am inteles in ce consta diferenta dintre 386 si 486. Pe 386 jocurile mergeau putin sacadat (fapt care a trecut neobservat pana atunci), in schimb pe 486 mergeau bine, fara sa sacadeze. Astfel am inteles ca performanta unui calculator nu sta doar in capacitatea de stocare a datelor ci si in viteza cu care proceseaza aceste date. De fapt viteza de procesare devenea cea mai importanta caracteristica a unui computer. Aceasta viteza parea ca are de-a face direct cu tipul procesorului. Procesoarele noastre lucrau la aceeasi frecventa - 25 MHz pe turbo si 12.5 MHz pe normal. Totusi al meu fiind 486, mergea mai repede, sesizabil cu ochiul liber.
Mai tarziu am inteles semnificatia lui "SX" si "DX". Procesoarele "DX" aveau incorporat un coprocesor matematic, care aducea un plus de performanta prin implementarea hardware a unor instructiuni care ajutau la efectuarea operatiilor matematice.

A venit randul jocurilor. Primele jocuri pe care le-am instalat pe calculator au fost WOLFENSTEIN 3D (unul dintre primele shootere) si RETALIATOR sau RETAL (unul dintre primele jocuri 3D cu avioane).

Wolfenstein si Retal aveam ocazia sa le joc destul de des, cu mult inainte de a primi calculatorul, jucam la prienenul meu, care avea deja calculator de mai bine de un an inaintea mea.
Acum le jucam la mine acasa, chiar pe calculatorul meu. Aceasta activitate imi ocupa cea mai mare parte din timpul liber. Tin minte ca Wolfenstein m-a tinut legat in fata calculatorului zile in sir. Desi acum pare un joc primitiv, la vremea respectiva era cu totul altceva. Avea capacitatea de a-ti da fiori si de a te tine incordat in fata calculatorului, ca orice alt joc "modern" din ziua de azi. Nu odata era sa pic cu tot cu scaun, in incercarea de a ma feri de inamicul virtual.